Plec, iubind şi pierzând. Şi dăruiesc fiecăruia ce am avut mai drag impreună.
Tie - liniştea, răsaritul si tristetile târzii de toamnă,
tie - dragostea mea si neputinţa de a fi,
tie - peregrinarea sufletelor noastre pereche si neintelese,
tie, substanţa cuvintelor purtate intre noi,
tie, jurnalul gândurilor mele si o iubire uitată,
tie, muzica veche a adolescenţei si clişeele maturităţii târzii,
tie - daca as putea, o răsuflare in plus,
tie-ti inapoiez dragostea ce nu m-a putut vindeca,
tie, iubita mea, mi te-aş da pe mine, dar nu mai sunt demult...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Găsiţi cu toţii ce vă aparţine
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Melancolia se impleteşte cu tristeţea ce vine in momente fara alegere, cand noaptea cade şi somnul meu e rece şi gol, cand pereţii camerei mele respiră poveşti şi ecouri ale unor trăiri incă vii...
Mintea tresare gânduri ce pier apoi odata cu mişcarea capului, iar ochii sunt obosiţi.
E ca şi cum ai incerca să găseşti liniştea indepărtată, pe un drum de ţară, intr-un peisaj de vara cu iarba crudă şi flori de mac ce se spulberă atât de uşor in bătaia vântului... apoi, o mierlă sculptănd distanţele si cerul orb...
Mereu a fost asa. Asteptare. Ceva ce se va intâmpla. Sau nu. Vorbind cu oamenii, imi desenez un zâmbet, pentru a mă apăra. E o obişnuinţă obositoare...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
parcă imi vine să plâng. şi n-aş mai putea scrie. o poezie scrisă pentru oricine. două strofe, un spaţiu alb. inchide un ochi, pentru a citi mai bine. acolo sunt toate culorile. toate câte vrei.
o casă văruită in alb. un zgomot in pădure. parfumul ierbii. lacrimile ce nu le-am plâns. o amintire subtilă.
ah, nu exista nimic.
ascultă, pentru o clipă, deşertul.
suntem singuri. in spaţiul alb, cad stropi de ploaie. incă o clipă şi voi reuşi să adorm.
e acest lucru straniu si glumeţ. precum ceva ce e, şi nu mai e. nu e incă. aşa e totul. ce vezi tu, nu ştiu. fiecare e singur. in călătoria sa, fiecare e singur.
doar aşa pot exista lucrurile. nici eu nu-mi mai amintesc cine sunt. de-ai vrea să zici tot, poti să zici şi nimic. totul stă comod in câţiva centimetri de spaţiu alb. zgomot alb. unde sunt toate frecvenţele. cele pe care le cânti.
si pe care nu le vei cânta.
niciodata.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
frigul serilor petrecute sub stele.
un salut.
niste ochi pe care ai vrea sa-i iubesti. un soare. o dup'amiază de vara.
lucrurile pe care nu le voi spune niciodată. albastru-albastru. putin gri. albastru din nou.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
apoi e aşteptarea. o dulce dorinţă.
aşteptare.
pentru infinit, să fii doar o rasuflare.
aici se adună toate lucrurile pierdute.
aici se străng toate dorinţele nopţii si ale răsăritului.
rămân doar aici, pe aceste pagini.
aici e soare.
frig.
aici e viaţa dorită. un cămp cu flori albastre.
aici, vocea devine cer. verticala gândurilor pure. aici e liniştea. cine există, nu mai moare niciodata.
acum imi amintesc - Ricky Nelson nu se poate insela. trebuie să cânţi.
cântă mereu, pentru eternitate.
ascultă tăcerea. asteptarea e mai dulce.
asteptarea.
unei raze de soare.
cine va sti când ne vom revedea.
cine va mai sti parfumul aerului, când imbrăţişez...
oare ce culoare au ochii mei când iubesc?
insă dormi acum. dulce Eu. e linişte.
inchide si celălalt ochi. inchide-l.
